Pĕr şynnăn, hăj pĕlnĕ, ĕnennĕ tărăh, purnăşĕnci telejne uşsa paras şyru pulnă, tet; ancah al şyrăvĕ şav teri šupka ta şinşesker părtakkah vulanmi pulnă - vulană vara ăna hajhi ăšcikkine hĕrülentereken pălhav tujsa, pĕr hušă pĕr tĕslĕ, tepĕr hušă urăhla ănlansa, pĕr sămahne tĕrĕs vulanine šansa, yttisene te şav sămahpa şyhăntarsa şyru tupsămne ănkarassine ĕnense - ancah şyru vĕşne şitsen te ĕşe puşănnă cuhnehi ikkĕlenüsĕr puşne nim ănkarajman. Tata ta, tata ta numajrah pălhansa tinkernĕ văl şyrăva, ancah mĕn cul numajrah tinkernĕ, şavăn cul sahalrah kurma pultarnă văl. Hăš cuh kuşĕsem šyvlansa tulnă, ancah mĕn cul tătăš kuşşul' tuhnă - şavăn cul sahalrah kurajnă hajhi. Văhăt irtnĕşem şyru šupkalansah, vulanmilenseh pynă; julaškincen hucĕ te tĕprense pĕtnĕ, vara şyn valli kuşşul'sĕr puşne nim julman, tet.[Kierkegaard]
